Bun venit, Robin Efremi!

Venirea unui copil pe lume este o mare bucurie. Schimbarea produsa in vietile celor din jurul lui reprezinta un punct de cotitura. Intotdeauna se va putea vorbi de timpul petrecut inainte de a avea un copil si  de timpul de dupa. Fiecare are farmecul lui dar timpul petrecut in prezenta copiilor este un timp investit in eternitate.
Bine ai venit intre noi – Robin Efremi! Iti dorim sa fii o binecuvantare pentru familia ta si cei din jurul tau!

Sofia and her angels!

Nu ne-a fost greu sa indragim familia de azi! La aceeasi parere cred ca o sa ajungeti si voi pana la sfarsit! Sofia le incununeaza familia si asa frumoasa! Pe langa ochii cei mari si albastri, atitudinea ei de printesa vine in completarea numelui perfect ales : Sofia – cea inteleapta. Dumnezeu sa va binecuvinteze, dragilor si asa dupa cum ne spunea si noua cineva, mai faceti copii ca ii faceti frumosi! :)



 

Necuvantatoare

În cazul în care am uitat să zâmbim, haideți să lăsăm necuvântătoarele să ne readucă pe fețe zâmbetul cel de toate zilele :)

Garboavele XC 2014 – Part2

Garboavele XC 2014 – part. 1

Imi aduc aminte cu placere de  prima editie Garboavele XC unde  am participat ca si concurent. Chiar daca am abandonat dupa 16km, din 20 de km, cat avea cursa la amatori, din cauza noroiului care mi-a ingreunat foarte mult bicicleta, un DHS Adventure care si asa era foarte grea dar si din cauza  lipsei de apa. Cu alte cuvinte eram cel mai amator dintre amatori :).
Anul acesta am mers sa fotografiez evenimentul organizat de clubul de ciclism Galati (Felicitari pentru ca progresati de la an la an!).  Ajuns acolo cu cca 2 ore  mai devreme si vazand toata forfota si bucuria din jurul acestui eveniment, deja imi parea rau ca nu sunt si eu printre concurentii care urmau sa ia startul. Speram sa nu ploua, pentru a nu risca sa-mi stric aparatul insa ploaia nu ne-a ocolit, ingreunandu-mi treaba atat mie cat mai ales concurentilor care acum cred ca zambesc privind in urma, insa cu siguranta nu s-au simtit prea bine la panta aceea printre copaci (ar trebui sa i se dea un nume). Va las sa vedeti in imagini cum s-au descurcat baietii si fetele pe un traseu destul de anevoios pe unele locuri.
P.S: va urma si seria a doua de poze!

 

De unde vin copiii? Si pentru cine?

Acum aproximativ 10 luni descriam sentimentul minunat ce se instalase in viata mea dupa ce am aflat ca in pantecele meu ia fiinta o noua viata. Acum, dupa 9 luni in care am purtat aceasta viata, ma pot bucura de ea tinand-o in brate. Sentimentul pe care il ai atunci cand minunea capata glas si ti-e pusa in brate, nu poate fi descris; de fapt, cred ca il poate intelege doar cine a trecut pe aici.

Un copil este de fapt, modul in care Dumnezeu inca ne mai spune ca ne iubeste si ca viata e darul cel mai de pret. E minunea care schimba vieti si care ne leaga de cer. O astfel de experienta te apropie de Creatorul vietii ajuntandu-te sa intelegi o farama din dragostea pe care o are fata de noi, creatiile Lui. Si totusi…

… si totusi exista o mare contradictie…o ironie a sortii am putea spune, dar de fapt, de cele mai multe ori, este o ironie a omului.

Pe de o parte, am vazut femei dornice sa aiba copii, care au facut tot posibilul sa-si umple casa cu asemenea minuni si care, dintr-un motiv sau altul, nu au avut parte. Durerea de pe chipul lor atunci cand, intr-o clipa, au pierdut ceea ce au purtat in pantece cateva luni bune si de care s-au legat, nu are termen de comparatie.

Pe de alta parte, cu durere am asistat la „tranzactionarea” minunii. Femei carora le suradea ideea vinderii pruncului, ca doar si asa mai aveau acasa… Durerea cea mai mare a fost insa atunci cand unii doctori, care prin natura meseriei lor sunt aducatori de viata, au primit ca normalitate cerinta unora dintre femei de a scoate din pantecele lor ceea ce incepuse sa prinda viata. Am fost si sunt revoltata atat pe ei cat si pe cele care cereau acest lucru, dar acesta poate fi subiectul unui alt articol.

Si atunci, avand aceste trei situatii in minte, m-am gandit cum era si normal, de ce, cea care si-a dorit cu atata ardoare copilul, l-a pierdut, iar cele care il puteau avea, l-au dat si chiar m-ai grav, l-au ucis? Raspunsuri ar putea fi multe, cel putin pentru ultimele doua situatii, dar sunt ele normale, sunt ele juste?

De unde vin copiii? Si pentru cine? Copiii sunt un dar de la Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Acesta este raspunsul meu. Dar al tau?

Jertfa Ta, Isuse

1460635_f260

Jertfa Ta, Isuse
Viaţă mie-mi aduce…
Drumul cu spini presărat
În neprihănire m-a-mbrăcat!

Ai fost batjocorit,
De mulţime hulit.
Preoţii cei mai de seamă
Ţi-au adus o falsă vină.

Ai acceptat. Nu Te-ai revoltat…
Bătaia şi coroana de spini ai îmbrăcat.
Însetat. Plin de durere-ai fost
Dar toate le-ai făcut cu un rost.

Ştiai că vei învia,
Că doar dragostea Ta
Ne poate elibera
De povara cea grea…

Ai fost răstignit,
Hulit, batjocorit…
Dar pe toate Le-ai îndurat
Iertând al nost’ păcat!

Perdeaua din Templu ai rupt
Lăsându-ne nouă liberă calea.
Prin Tine viaţă căpătând
Cel ce ne eşti CALEA: ADEVĂRUL şi VIAŢA!

roxy

Mai mult…


Mai mult decât lumea ar putea,

Mai mult decât omenirea ar vrea,

Mai mult decât toţi şi toateDSC_8122

Isus, Tu mă-nconjori cu a Ta dragoste mare.

Mai mult decât eu aş gândi,

Mai mult decât tu ai dori,

Mai mult decât noi toţi,

Tu prin dragoste ne porţi !

Mai mult decât lună şi soare,

Mai mult decât în stele se poate,

Mai mult decât universul întreg,

Tu ale noastre inimi le-ncălzeşti !

Mai mult ca toţi,

Isuse drag,

Tu-mi dai cereşti binecuvântări.

Şi oridecâte ori ale mele zări

Sunt întunecate şi pline de-ntristări,

Eu la TINE vin,

Putere şi bucurie primind !

roxy

Draga Liviu,

Draga Liviu, 308915_10150477922184097_1265067892_n

Nu pot sa cred ca m-ai uitat atat de repede, ca toate momentele petrecute impreuna pentru tine nu mai inseamna nimic. Totul a parut minunat pana a aparut Roxana… Nici macar nu mi-ai spus nimic despre ea. Nu a existat un moment in care sa ne despartim – pur si simplu m-ai ignorat si ma ignori in continuare.

Singurul lucru care ne rapea bucuria de a fi impreuna erau prietenii tai cand mergeai cu bicicleta peste Dunare. Ce frumoase erau plimbarile pe faleza si momentele cand mergeam la pescuit. Visam la momentele cand la pranz te voi privi mancand cartofi prajiti cu snitel –mancarea ta preferata. Ce ne mai distram cand ne uitam la meciuri si cand imi povesteai cum te jucai atunci cand erai mic cu masinutele.

Eu n-o sa te mai deranjez, desi nu te pot uita…promit ca n-o sa te mai caut. Imi va fi greu. Totusi, imi raman amintirile noastre impreuna. Iti doresc multa fericire alaturi de Roxi, dar totusi mai am o rugaminte: sper sa dai voie macar copiilor tai sa ma cunoasca.

Cu drag a ta prietena,

LIBERTATEA!

Privesc si-Ti multumesc…

DSC00461

Privesc si-Ti multumesc…

Privind in jur la tot ce ai creat,
La munti si mari,
La deal si vai,
Raman uimit si-ti multumesc
Ca eu-de Tine sunt creat!


Privind la pasarea ce-n zbor
Povestea-i ne-o ingana-ncetisor,
Iar eu, fiind doar calator,
Ma minunez si-Ti spun:
Iti multumesc !


Iti multumesc, Isuse drag
Pentru tot ce ai lasat.
Pentru pasarea ce-n zbor,
spune tuturor
De Tine si de-a Ta iubire !

Când o floare iar răsare,
Şi un pui se face mare,
Văd şi înţeleg mai bine
Ce-ai făcut Tu pentru mine!

Cum de mic ai început
Dragostea-Ţi a o arăta,
Şi în faptă şi-n cuvânt
Împlinit-ai voia Sa!

roxy

« Older entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 490 other followers